O zi din viaţa domnului Garcia
Analiza Payments SitePublicat pe data de 27 august 2010 la ora 14 Asteptam parerea dvs. Studiu de caz Mobile Payments
Dl Garcia este un client bancar, are telefon mobil şi duce o viaţă socială activă. Ajunge dimineaţa la gară, de unde trebuie să ia trenul cu care merge de obicei la serviciu. La poarta de acces, încearcă validarea abonamentului lunar prin apropierea telefonului mobil de senzor, dar află că abonamentul a expirat. Mesajul de pe ecran îi sugerează reînnoirea. Dl Garcia iese de la coada de acces şi merge la aparatul de vândut bilete, unde îşi reînnoieşte abonamentul prin iniţierea unei plăţi din contul curent al băncii sale, utilizând telefonul mobil. Abonamentul este reînnoit imediat. Se reîntoarce la poarta de acces şi validează abonamentul din telefonul mobil.
Odată aşezat confortabil în tren, îşi scoate telefonul şi caută un film nou, pe care-l plăteşte pe loc prin telefonul mobil.
La birou stabileşte un prânz de afaceri, pe care-l plăteşte apoi prin telefonul mobil, selectând din meniul cu opţiuni cardul companiei.
În pauza de reîmprospătare dintre mese, dl Garcia merge la aparatul de sucuri şi îşi cumpără un ceai rece, iniţiind plata de pe telefonul mobil. Aparatul de sucuri recunoaşte terminalul iniţiatorului plăţii şi-i prezintă d-lui Garcia oferta săptămânii printr-un mesaj personalizat.
După serviciu, dl Garcia trece pe la supermarket şi îşi cumpără ceva de mâncare pentru cină, selectând din telefonul mobil cardul de debit. POS-ul, recunoscând telefonul mobil al d-lui Garcia, actualizează automat cardul de loialitate din telefon cu punctele obţinute în urma achitării cumpărăturilor.
Între timp, fiica d-lui Garcia găseşte acasă un (alt) joc interesant pe Internet. Odată ajuns acasă, dl Garcia introduce numărul de telefon în ecranul de pe calculator, în care se solicită achitarea contravalorii jocului prin direct debit. În câteva secunde, pe mobil apare un mesaj prin care se cere autorizarea tranzacţiei de direct debit. Dl Garcia autorizează debitarea contului curent prin telefonul mobil şi fiica sa demarează neîntârziat lupta virtuală cu monştrii universali.
Seara, dl Garcia se întâlneşte cu prietenii şi merg la stadion să susţină echipa locală de fotbal. La intrare, fiecare îşi cumpără bilet cu ajutorul telefonului mobil. În timpul meciului, unul dintre prieteni îi face cinste cu bere. Dl Garcia insistă să-i restituie banii pentru bere şi selectează din meniul telefonului său numărul de telefon al prietenului şi numărul de cont ce va fi debitat cu contravaloarea berii. Peste un timp (nu prea îndelungat, presupun), prietenul primeşte un mesaj de confirmare a recepţionării fondurilor pe telefonul său mobil.
Acest studiu de caz este prezentat de European Payments Council (EPC) în documentul “White Paper Mobile Payments”, publicat pe 6 iulie 2010. Este dl Garcia de pe planeta Pământ sau dintr-un film de Ray Bradbury? Asta vom încerca să aflăm în acest articol.
Scopul EPC
Scopul final al EPC este ca după ce agrează o formă finală a documentului “White Paper Mobile Payments”, să elaboreze şi să publice un “Ghid de implementare a plăţilor de pe mobil”. Ghidul va include aspecte tehnice de procesare, securitate si risc, asociate codurilor personale sau a procedurilor de utilizare a PIN-ului.
EPC susţine că plăţile de pe mobil pot fi o alternativă la plăţile prin numerar sau prin cecuri având în vedere că în economiile dezvoltate penetrarea pieţei de telefonie mobilă se ridică la 97%. În plus, telefonul mobil poate fi un canal suplimentar de promovare a instrumentelor SEPA.
În funcţie de plătitor şi beneficiar, plăţile iniţiate prin mobil pot fi împarţite astfel:
• P2P (Person-to-Person)
• P2B (Person-to-Business)
• B2P (Business-to-Person)
• B2B (Business-to-Business)
Dl Garcia a autorizat 8 plăţi:
P2B remote – abonamentul de tren, plătit prin SEPA Credit Transfer (SCT)
P2B contactless – filmul vizionat pe mobil, plătit prin SEPA for Cards Payments (SCP)
B2B remote – prânzul de afaceri, plătit prin SCP
P2B remote – ceaiul rece, plătit prin SCP
P2B remote – cumpărături la alimentară, plătite prin SCP
P2B contactless – jocul fiicei, plătit prin SEPA Direct Debit (SDD)
P2B remote – bilete la meciul de fotbal, plătite prin SCP
P2P contactless – rambursarea banilor pentru bere prin SCT
EPC îşi propune să dezvolte soluţii standard în urmatoarea ordine a priorităţilor:
1) Contactless SCP – P2B si B2B
2) Remote SCP – P2P, P2B si B2B
3) Remote SCT – P2P, P2B si B2B
În cazul plăţilor “contactless” plătitorul şi beneficiarul (sau mai bine zis, echipamentele acestora) sunt în acelaşi loc fizic şi comunică unul cu celălalt utilizând o tehnologie specifică cum ar fi NFC. Plăţile “remote” sunt direcţionate prin reţele de telecomunicaţii gen GSM sau Internet, indiferent de locaţia plătitorului şi a beneficiarului (şi/sau a echipamentelor lor).
De ce metodele de plată ale d-lui Garcia nu sunt in totalitate reale?
Pe lângă faptul că toate echipamentele implicate în procesare trebuie să fie interoperabile şi interconectate, asigurând o serie întreagă de reconcilieri automate, mai există şi alte bariere care stau în calea plauzibilităţii studiului de caz.
Găsim unele răspunsuri şi în “Mobile Payments 2010”, publicat recent de Innopay şi TelecomPaper, document în care sunt prezentate peste 150 de iniţiative de dezvoltare şi implementare a serviciului de plăţi de pe telefonul mobil. Scopul documentului este identificarea problemelor şi înlăturarea acestora.
Elaboratorii documentului susţin logica conform căreia poate fi adaugată funcţionalitatea de plată la telefoanele mobile doar deoarece acestea sunt universal utilizate, s-ar putea dovedi falsă. “Nu toate lucrurile care sunt logice se şi întâmplă. Plăţile de pe mobil au rămas o promisiune nelivrată de mai mult de un deceniu. Creşterea agresivă estimată anterior nu s-a materializat în timp”.
Unul dintre cele mai citate motive al insuccesului este absenţa unei cooperări constructive între părţile implicate. Prezenţa de branduri multiple crează confuzii şi frânează adoptarea sistemului. Mai există dezbateri privind locaţia elementelor de securitate: în aplicaţiile băncilor sau în telefon? Şi, nu în ultimul rând, o problemă importantă este imposibilitatea de a ajunge la un model transparent şi funcţional de împărţire a profitului.
Altă problemă este lipsa unei abordări standardizate. Fără un cadru standardizat, este puţin probabil ca companiile să investească în platforme pentru plăţile de pe mobil. În plus, există riscul să fie create diverse soluţii izolate, non-interoperabile şi, în consecinţă, nefuncţionale la scară largă. Au existat în istoria recentă câteva tentative de a crea soluţii standardizate. Printre acestea pot fi enumerate proiectele Simpay, GSMA, Open Mobile Alliance, ETSI, Mobey Forum, MoSign, NFC Forum, StoLPaN, EMVCo. Aşa cum spuneam, pe 6 iulie 2010 EPC a publicat pentru prima dată o propunere de stadardizare a plăţilor de pe mobil.
Din perspectiva consumatorilor finali, într-adevăr, telefonul mobil este indispensabil. Pe lângă portofel şi chei, este un obiect prezent în mod constant în buzunarul oricărui consumator. Totodată, consumatorul este din ce în ce mai confortabil cu multifuncţionalitatea mobilului. Totuşi, oare înseamnă asta că consumatorii sunt pregătiţi să renunţe la portofel în favoarea telefonului mobil? Sunt dispuşi să accepte completarea funcţionalităţilor actuale, asociate de regulă cu timpul liber, cu o nouă funcţionalitate de iniţiere plăţi?
În concluzie, cred că dl Garcia nu este chiar din filmele lui Ray Bradbury, dar cu certitudine nici din anul 2010. Cu eforturi comune şi bine administrate, cred că acest studiu de caz poate deveni totuşi verosimil prin anul 2020.
Autor: Catalina Chicu
(Opinia dumneavostră este importantă)
Loading ...